luni, 6 februarie 2012

Aleph - Paulo Coelho sau inceputul...

Astazi, aleg sa vorbesc despre Aleph...Spun "sau inceputul" pentru ca reusesc, dupa multe lupte interioare, sa astern "pe hartie" cateva cuvinte. Au existat multe conflicte in mine, (inca exista), care aproape ca m-au fortat sa pun o bariera cuvintelor...totul pana la a ajunge sa cred ca acest blog este inutil, inca o emotie de moment care nu m-ar ajuta cu nimic. Acum tind sa cred ca nu este asa, ramane de vazut cat de consecventa voi ramane in simtire, insa, in acest moment, cred cu tarie ca incepe inca un drum care imi va purta pasii catre ceea ce imi doresc dintotdeauna: sa scriu...
Astazi am terminat de citit Aleph. Despre Paulo Coelho spun, cu reget, ca nu stiu absolut nimic, doar ce a lasat sa se intrevada in Alchimistul si Aleph, singurele carti pe care le-am citit. Am auzit pareri diverse...ca este prea comercial, ca este profund, ca este total neinteresant...Eu, si doar eu, sunt de vina pentru ca nu l-am citit mai devreme, desi acum imi doresc sa o fi facut. Dar tocmai pentru ca am citit aceste doua carti care acum imi sunt foarte aproape de suflet, pot spune, cu o siguranta ajutatoare, ca le-am citit exact la momentul potrivit.

duminică, 15 ianuarie 2012

Iubeste...

Sa-mi spui ca noaptea plina de mistere pare
Si ca surasul lunii te-nvaluie-n ascuns
Si ca petale calde de trandafiri te-ajuta
S-ajungi acolo unde-i nepatruns
                         Asculta...

Asculta glasul soarelui de mai
Asculta cantecul de-argint al lunii

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Ma aflu...

Ma aflu intr-o stare de rece agonie
Cand totu-i axioma si eu refuz a sti
Sunt pasare maiastra inchisa-n colivie
Mi-e frica de "a fi", mi-e dor de "a nu fi"...

As vrea sa-ngrop trecutul in flori de iasomie
Si-n pumn sa inchid lumea ce stiu ca nu ma vrea

In ochii tai...

In ochii tai negri
Ca negura timpului
Ce se lasa peste mine
Cu o insistenta vinovata

Pe cer in noapte...

Pe cer in noapte-o stea as vrea sa fiu
Un nufar pe o apa nestiuta
Un gand ce simte ca doar in pustiu
E lumea lui si lumea-i e placuta

Nici nu mai stiu ce scriu, ce vreau, ce simt
Nici nu mai stiu daca traiesc si daca

In sufletul meu ninge cu lacrimi...

In sufletul meu ninge cu lacrimi
Si inima mea e plina de ploi
Si daca vreo cale m-ar duce spre tine
Ar fi cruda calea ce-ar duce spre noi..


In lacrimi am noapte si-n zambet ruina
Si cerul din mine candva plin de stele

Da, am ramas cand trebuia sa plec...

Da, am ramas cand trebuia sa plec
Si am vorbit cand trebuia sa tac..
Da, am plans mult cand trebuia sa rad
Si-am detestat ce trebuia sa plac..

Am inchis ochii si-am vrut sa visez
Cand trebuia sa stiu ce e real